Ca un jurnal de naufragiu, pierdut in insula ta de zâmbet
Unde prezentul e trecut și de varsă în marea ta de suflet.
Viitorul e preludiul amurgului, îl face mai dorit în așteptare,
Să te pictez cu sentimente acum și în viața următoare.
O silueta cu șapte corpuri, toate-mi sunt șabloane
Ce se lasă conturate de pasteluri reci, anotimp de sine...
Neființă e iubirea, o stare de veghe ce nu sa îmbrăcat în carne
Iartă-ma că sunt om si nu te pot iubi mai bine.
Un amalgam de litere ce te-au mințit cum nimeni nu minte.
Iubirea ne este paradisul promis, nedescris de cuvinte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu