Destainuire

Îmbrăcată rece,argintiu
Ai plecat de timpuriu
Şi te-ai dus departe,
Pe pământuri uitate
Cu sentiment de ură;

Doar fiinţele reci îndură;
Prin vene îţi curge ceanură
Şi inima ta...goală,nefrântă
Ce învinge dragostea sfântă
Şi încruntă spaţiul dintre noi.

În direcţia ta văd doi ochi goi,
Gata să aducă nori şi ploi.
Ale tale iubite zâmbete
Anunţă fulgere şi tunete
Ce-mi taie usor din răsuflare.

Mă atingeai cu o ardoare...
A unor raze calde de soare.
Când lumina se retrage
Tu fiind viciul ce mă atrage;
Ghidat de noaptea'nstelată.

O amintire de mult uitată.
Pe o câmpie abandonată,
Nostalgic mă gândesc la noi;
Gust amar pe buze moi
De un roşu stins,ruginit.

Vocea ta dulce la asfinţit
Jura a ramâne;de ce ai minţit?
Rece,fără de candoare,
Oh..tu!Dulce nepăsare
Cu ochi negrii ce pătrunde.

.............................................

Până şi lumina zilei se ascunde,
Şi visarea face din ore secunde;
Iubirea în întuneric de mult uitată,
În noaptea asta o să mai mor odată.

Timp repetitiv

Timpul a inghetat aici,intre limita dintre oboseala si dezgust zace totul inegrit de nimicitia omeneasca.

Aceleasi 4 anotimpuri ce se succed obsedant din nou si din nou,acelasi ceas care ticaie fara folos trecerea unei eternitati,aceasi oameni,acelasi primitivism grotesc care determina consecinte dezastruase,aceleasi moravuri puturoase care alcatuiesc societatea.

Aceleasi fete inexpressive care ascund o inconstienta aproape vegetala ,ignoranta si dispret.

Aceleasi  intrebari si aceasi tacere lipsita de raspuns.

Doar pentru cei neatinsi de veninul cunoasterii zilele trec fara aceasta cruciala observatie,pentru ei timpul nu este repetitiv iar viata nu este predictibila,curiozitatea zilei de maine ii impinge spre a-si trai viata mai departe in necunoscut. In privinta celor mai constienti sau chiar hiperlucizi viata usor predictibila deja se scurge incet, incet ,de multe ori far sa mai aduca nimic nou.

Atinsi de perfectiunea obisnuintei ,o eleganta familiara ne cuprinde iar  rutina salvatoare devine un fel de mijloc de rezistenta continua care intervine adesea pentru a crea un cadru propice lirismului sau dimpotriva ca o cenzura in calea cunoasterii

Totul se repeta prin verbul “a fi ” ; aceasi ritmicitate ce sta sub semnul continuitatii verbului suntem.

Pana si aparentele au ramas neschimbate in acest univers atemporal in care plictisul naste poezii iar activitatea iluzii...