Timpul a inghetat aici,intre limita dintre oboseala si dezgust zace totul inegrit de nimicitia omeneasca.
Aceleasi 4 anotimpuri ce se succed obsedant din nou si din nou,acelasi ceas care ticaie fara folos trecerea unei eternitati,aceasi oameni,acelasi primitivism grotesc care determina consecinte dezastruase,aceleasi moravuri puturoase care alcatuiesc societatea.
Aceleasi fete inexpressive care ascund o inconstienta aproape vegetala ,ignoranta si dispret.
Aceleasi intrebari si aceasi tacere lipsita de raspuns.
Doar pentru cei neatinsi de veninul cunoasterii zilele trec fara aceasta cruciala observatie,pentru ei timpul nu este repetitiv iar viata nu este predictibila,curiozitatea zilei de maine ii impinge spre a-si trai viata mai departe in necunoscut. In privinta celor mai constienti sau chiar hiperlucizi viata usor predictibila deja se scurge incet, incet ,de multe ori far sa mai aduca nimic nou.
Atinsi de perfectiunea obisnuintei ,o eleganta familiara ne cuprinde iar rutina salvatoare devine un fel de mijloc de rezistenta continua care intervine adesea pentru a crea un cadru propice lirismului sau dimpotriva ca o cenzura in calea cunoasterii
Totul se repeta prin verbul “a fi ” ; aceasi ritmicitate ce sta sub semnul continuitatii verbului suntem.
Pana si aparentele au ramas neschimbate in acest univers atemporal in care plictisul naste poezii iar activitatea iluzii...
Genial,ma regasesc foarte mult in cuvintele astea.Si totusi stateam intr'o zi si ma gandeam,sunt ei norocosi ca pot merge inainte acceptand totul fara sa puna nicio intrebare,dar astfel traind fara sa cunoasca poate ceea ce e mai frumos,necunoscutul din spatele fiecarui raspuns cautat,gasit,sau nu,cunoasterea...sau suntem noi ghinionisti ca am cautat prea mult in abisurile vietii si nu am stiut ca vom descoperi ceea ce traim in prezent..si totusi avem mii de ganduri,dovezi ale cunoasterii,mii se cuvinte care sa dea frau liber pe un drum al popriei descoperiri..mii de intrabari care sa cladeasca viitoarele framantari care totusi,ne fac sa mergem mai departe asa cum curiozitatea zilei de maine le da "lor" impulsul de a face un pas in fata..
RăspundețiȘtergereDa...,am ales sa traim asa?poate,Insa cu toate ca am vazut si am inteles ceea ce altii nici macar nu-si imaginau despre lumea asta,ma simt de multe ori depozitarul unei experiente fara sens iar "dovezile cunoasterii" consolari transparente...
RăspundețiȘtergereIncurcat printre propriile contradictii mai ramane si perspectiva nebuniei,a neputintei de a deosebi realitatea de traseele inventate de o minte bolnava.Nu am crezut niciodata ca setea cunoasterii atrage dupa sine betia firii ca un blestem nerostit ascuns acolo,undeva in cartea vietii,iar acum ca am aflat nu mai ramane decat sa urmam drumul spre nicaieri,acolo unde se afla totul...