Fiecare dintre noi avem alegeri de facut,iar fiecare drum ales are o singura directive,orice am alege nu putem gresi,ne aflam cu totii intre limitele absurdului.
Necuprinsul,taina a tacerii,zgomot al gandirii se afla in fiecare din noi bine ascuns dupa Cortina decadenta a materialitatii.
Nenumaratele rataciri ireversibile,cauta un sens,o logica a absurdului data unei iluzii a perceptiei,timpul. Punct mort al ratiunii dar totusi perceptibil spiritual ,infinitatea abis atemporal ne absoarbe continuu si este chiarun efect al propriilor fapte,consecinta a intrebariilor ce cauta certitudinea din raspuns.
Aplecati sub povara destinului cu fruntea ingropata in palmele cautarilor neanduratoare,pierduti in conteplatie ne lovim mereu de acelasi terminus al gandirii,o limita a constientului instinctiv.
Pastratori tainici ai raspunsului,ce zace tocmai in praful amintiriilor noastre,experiente trecute,atatea vieti cicatrizate intr-o singura idee…
“Numai uitand ne putem adduce aminte cu adevarat”
Sa bem deci nectarul dulce al uitarii de sine si sfidand prin lipsa intrebarii, insasi temporalitatea care va sopti pana la urma un raspuns…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu