E foarte frumos cand reusesti sa-ti futi sanatatea prin bautura si tot felu’ de fumuri incercand sa uiti ca esti blocat,ca nu ai scapare dintr-o lume surogat in care nu-ti gasesti locul si in care iti blestemi fiecare dimineata pe care o mai apuci,dar nu e de ajuns.
Idealuri,valori morale, prieteni,familie toate astea se spulbera cu timpul ,ramai singur,neconsolat de viata captiv intr-un timp mort,dezolant ca o gara pustie din provincie.
Totul devine o memorie,o amintire fada a unei vieti irosite si atat,nema dimensiune spirituala,nema perspectiva filozofica,doar o consecventa temporala dintre trezitul dimineata cu un gust coclit de bautura ieftina intiparit pe cerul gurii si culcatul seara,obosit dupa numeroasele rataciri printer strazile de la periferia orasului.
Contemplatie infinita,idei pierdute prin fumul de tigara,pagini de cuvinte fara sens si o dorinta intensa de tacere ce domina totul. Mai raman ecourile unor randuri uitate ce rasuna rece in singuratatea celor patru pereti si reflexiile ciudate ale zilei…
Sentimentul inutilitatii ruineaza orice ambitie inlocuind-o cu incertitudini interminabile , iar visul din pragul nebuniei apasa greu constiinta roasa de vina.
Timpul destrama firul vietii in sunetul trist al pianului disperarii lasand in urma cuvinte .
Per aspera ad astra…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu