Colțul din glob

Mă caut printre obiecte și'n ale lor umbre
 Cu mâinile reci,cu privirea-mi tulbure
 Alunecând palid printre ele... atingându-le;
 Mă pierd mecanic în a orașului nebule.
 
 De pe a cerului cearcăne se scurg lacrimi
 Și cad mai adânc în amintiri și patimi;
 Afară plouă,îmi plouă în suflet și mă clatin
 Când la geam mai bate câte un paltin.
 
 Cadaveric,stau și vorbesc pereților de lut:
 "Visele apar din frică și frica din trecut,
 Soarele răsare pentru a merge la amurg."
 Pe cafeniul pereților lacrimi se scurg.
 
 Pe înserate îmi aprind,încet,o lumânare
 Și rup lent un buchet de flori... pare
 Odată cu simțirile ce'mi arătase fericirea;
 În timp ce nu iubesc,pierd nemurirea.
 
 Inima'mi tristă,un diapir paralizat în piatră,
 Ascultă cum cântă ploaia la fereastră,
 Scaldata'n picături reci,ce tot cad amarnic;
 Al lunii chip serafic îl caut zadarnic.
 
 .........................................................
 
 Noaptea pleacă și eu cad răpus de nori
 Incautarea fericirii,condus de zori
 Spre un alt apus,spre alt gând ascuns
 În drumul spre al fericirii răspuns.

Destainuire

Îmbrăcată rece,argintiu
Ai plecat de timpuriu
Şi te-ai dus departe,
Pe pământuri uitate
Cu sentiment de ură;

Doar fiinţele reci îndură;
Prin vene îţi curge ceanură
Şi inima ta...goală,nefrântă
Ce învinge dragostea sfântă
Şi încruntă spaţiul dintre noi.

În direcţia ta văd doi ochi goi,
Gata să aducă nori şi ploi.
Ale tale iubite zâmbete
Anunţă fulgere şi tunete
Ce-mi taie usor din răsuflare.

Mă atingeai cu o ardoare...
A unor raze calde de soare.
Când lumina se retrage
Tu fiind viciul ce mă atrage;
Ghidat de noaptea'nstelată.

O amintire de mult uitată.
Pe o câmpie abandonată,
Nostalgic mă gândesc la noi;
Gust amar pe buze moi
De un roşu stins,ruginit.

Vocea ta dulce la asfinţit
Jura a ramâne;de ce ai minţit?
Rece,fără de candoare,
Oh..tu!Dulce nepăsare
Cu ochi negrii ce pătrunde.

.............................................

Până şi lumina zilei se ascunde,
Şi visarea face din ore secunde;
Iubirea în întuneric de mult uitată,
În noaptea asta o să mai mor odată.

Trăirea morţii În nelinistea sorţii

Noaptea,privind tavanul
Simţind durerea,trupul,
Simţind cadavrul;
Sărutând adâncul.


În ochi,purtând doliul
Fericirii;viaţă urâtului,
Descoperind pustiul
Şi otrava cuvântului.


Bântuit de o vină
Poate din altă viaţă,
Nelinişte să devină,
Cu inimă de gheaţă.


Ard în focul disperării;
Apoi praf cărunt
Împrăştiat uitării
Suflat de vânt.