Albastrul orb

Mă uit în ochii tăi ca în al zilei senin,

Înconjuraţi de raze ce sclipesc divin

Şi plutesc afabil purtat de vânt,

Plin de sentiment şi fără cuvânt.

Violent,în al pasiunii iezer mă scufund;

Recit elogiu către al tău adânc fără fund

Şi tot cântând către al tău ascuns

Nu găsesc ecou şi nici răspuns.

Ochii ţi se sting abitir ca la apus de astre,

Sunt goi,se ofilesc ca două flori albastre;

Căci petru ei sunt transparent;

Ce privesc candid..fără sentiment.

Mă uit în ochii tăi ca în al nopţii senin

Înconjuraţi de stele ce sclipesc opalin

Şi plutesc emfatic purtat de vânt

În lunga cădere spre pământ.

Draga mea

“A fi chinuit de o infinitate internă şi de o tensiune extremă înseamnă a trăi cu atâta intensitate,încât simţi cum mori din cauza vieţii.”
(Emil Cioran-“Pe culmile disperarii”)

Draga mea

Cu sute de flori albe
Te așteptam,draga mea -
Printre siluete slabe,
Umbra te părăsea.


Dimineaţă tristă,
Părul negru,ochii goi -
Curg lacrimi prin batistă
Și pe obraji şuvoi.                

Îngerii nu au in gând
A te întoarce vreodată.
Ai plecat prea curând -
De ce mi-ai fost luată?

Acum lacrimi ţin de sete,
Doru-n inimă se leagă,
Suspinul mă hrăneste,
Întoarce-te la mine,dragă…

În curând, albe petale
Se vor legăna în aer
Deasupra hainelor tale
Şi al morţii giuvaer.

Moartea este doar un vis
Când lângă tine mă voi trezi;
Unde ești tu -e paradis,
Unde nu...voi putrezi.
La fel cum ochii mor fără culori
Om fără iubire cum să mai trăiască...
Când viața te îngheață prin fiori;
Lăsând doi morți să se iubească?

Lumânările ard si se scurg;     
Sub copacii înfloriţi
Cu ochi de mort spre amurg -
Draga mea,să nu mă uiţi…

Efemer

Fugarit mereu de timp, incercand sa prind clipa,sa o transform in vesnicie ,raman doar cu umbra unui suspin pierdut in efemer ,perfectiunea acelei clipe o ordine de contraste in asteptarea eternitatii…

Se spune ca o imagine face cat o mie de cuvinte,dar cu siguranta o mie de cuvinte fac mai mult decat o imagine.

Fotografia,umbra a suspinului, tine captiva o schita a interpretarii noastre,care insa nu valoreaza nimic fara amintirea care-i da viata…