Declarație din Ianuarie

Ca un jurnal de naufragiu, pierdut in insula ta de zâmbet
Unde prezentul e trecut și de varsă în marea ta de suflet.
Viitorul e preludiul amurgului, îl face mai dorit în așteptare,
Să te pictez cu sentimente acum și în viața următoare.

O silueta cu șapte corpuri, toate-mi sunt șabloane
Ce se lasă conturate de pasteluri reci, anotimp de sine...
Neființă e iubirea, o stare de veghe ce nu sa îmbrăcat în carne
Iartă-ma că sunt om si nu te pot iubi mai bine.

Un amalgam de litere ce te-au mințit cum nimeni nu minte.
Iubirea ne este paradisul promis, nedescris de cuvinte.

Destainuire

Îmbrăcată rece,argintiu
Ai plecat de timpuriu
Şi te-ai dus departe,
Pe pământuri uitate
Cu sentiment de ură;

Doar fiinţele reci îndură;
Prin vene îţi curge ceanură
Şi inima ta...goală,nefrântă
Ce învinge dragostea sfântă
Şi încruntă spaţiul dintre noi.

În direcţia ta văd doi ochi goi,
Gata să aducă nori şi ploi.
Ale tale iubite zâmbete
Anunţă fulgere şi tunete
Ce-mi taie usor din răsuflare.

Mă atingeai cu o ardoare...
A unor raze calde de soare.
Când lumina se retrage
Tu fiind viciul ce mă atrage;
Ghidat de noaptea'nstelată.

O amintire de mult uitată.
Pe o câmpie abandonată,
Nostalgic mă gândesc la noi;
Gust amar pe buze moi
De un roşu stins,ruginit.

Vocea ta dulce la asfinţit
Jura a ramâne;de ce ai minţit?
Rece,fără de candoare,
Oh..tu!Dulce nepăsare
Cu ochi negrii ce pătrunde.

.............................................

Până şi lumina zilei se ascunde,
Şi visarea face din ore secunde;
Iubirea în întuneric de mult uitată,
În noaptea asta o să mai mor odată.

Trăirea morţii În nelinistea sorţii

Noaptea,privind tavanul
Simţind durerea,trupul,
Simţind cadavrul;
Sărutând adâncul.


În ochi,purtând doliul
Fericirii;viaţă urâtului,
Descoperind pustiul
Şi otrava cuvântului.


Bântuit de o vină
Poate din altă viaţă,
Nelinişte să devină,
Cu inimă de gheaţă.


Ard în focul disperării;
Apoi praf cărunt
Împrăştiat uitării
Suflat de vânt.

Bal mascat

Printre cele 366 de scene
Ce te ineaca in singuratate
Si iti dezvolta migrene
Vaslind pe pamanaturi uscate
Dar,trebuie sa mergi mai departe

...............................

Asa ca..Luni isi pune o masca "obosita"
Imitand'o pe Sfanta Duminica,
Apoi Marti porneste spre taiere
Odata ajunsa,purtand masca "tacere"
Si trece,inca o seara fara stele;
Se vede si meircurea la o masa
Purtand masca "tristete",pare a fi turmentata
Atat de beata incat este aproape moarta.
Joia inspiranduse din masca "singuratate",
o priveste,o adoara,o strange in brate,
In fata oglinzii,o pune si se priveste mai departe.
Vinerea,dimineata gustand cafeaua;
Imprimand in abur povara
Purtand o masca "franta" sora cu greutatea
La final se vede sambata..neclar..
Un aer ciudat.."ordinar",
Ucigand Duminica in zadar.

By. Veneric