Mă caut printre obiecte și'n ale lor umbre
Cu mâinile reci,cu privirea-mi tulbure
Alunecând palid printre ele... atingându-le;
Mă pierd mecanic în a orașului nebule.
De pe a cerului cearcăne se scurg lacrimi
Și cad mai adânc în amintiri și patimi;
Afară plouă,îmi plouă în suflet și mă clatin
Când la geam mai bate câte un paltin.
Cadaveric,stau și vorbesc pereților de lut:
"Visele apar din frică și frica din trecut,
Soarele răsare pentru a merge la amurg."
Pe cafeniul pereților lacrimi se scurg.
Pe înserate îmi aprind,încet,o lumânare
Și rup lent un buchet de flori... pare
Odată cu simțirile ce'mi arătase fericirea;
În timp ce nu iubesc,pierd nemurirea.
Inima'mi tristă,un diapir paralizat în piatră,
Ascultă cum cântă ploaia la fereastră,
Scaldata'n picături reci,ce tot cad amarnic;
Al lunii chip serafic îl caut zadarnic.
.........................................................
Noaptea pleacă și eu cad răpus de nori
Incautarea fericirii,condus de zori
Spre un alt apus,spre alt gând ascuns
În drumul spre al fericirii răspuns.
Foarte frumos,mi-a placut,pacat ca acest blog nu are un succes prea mare,dar in acelasi timp,e bine ca nu toti "smecherii" citesc,daca ar face asta ar fi pacat sa "combine" lucruri de aici,cu prostia lor din viata reala,imi cer scuze de greseli,am scris repede acest comentariu,o sa citesc in continuare acest blog. Bafta!
RăspundețiȘtergereOf, am ajuns cam târziu aici.
RăspundețiȘtergereE superbă, superbă :"Visele apar din frică și frica din trecut' Doamne am rămas paf, mă reprezintă complet în momentul de faţă.
Sper să revii cu noi poezii şi să nu ne uiţi, chiar dacă foarte rar ajungem să citim..totuşi vine momentul.
Multă baftă şi felicitări pentru versurile acestea...superbe.
Multumesc frumos pentru aprecieri...voi tine minte asta
Ștergere