Bilant.

 Inca un an trecut intru implinirea desertaciunilor...
     Daca tot a venit timpul inca unui sir de bilanturi care sa certifice ca timpul nostru s-a transformat defapt in ceva,ca nu am trait de pomana,macar sa fim sinceri spovedind constiintei un adevar pierdut printre orele de munca si restul de timp abrutizat in cotidian,rutina a care-i falsa siguranta ne da ziua de maine ca defapt viata e in alta parte.
    Sa ne intrebam de unde izvoraste toata cautarea noastra atunci cand ramanem datori prezentului tot
traind in trecut. Obositi de lumea materiala sa ne dam seama ca in felul asta incetam sa existam pur si simplu,disparem pentru noi pentru ca nu mai avem timp sa ne ascultam cu adevarat.
    Nimic nu mai poate umple macabrele goluri pe care le lasa in urma absenta noastra dein viata, parca am fi morti care au uitat sa mai dispara...
Am ales sociopatia asta la comun de parca ne-ar da nustiu-ce putere si cand-colo ramanem singuri in multime...
Poate ne-ar fi de ajuns sa privim odata in jos spre urmele noastre innoroiate ca sa gasim calea,ne-ar fi de ajuns ca sa traim.
Ce sa mai zici cand le gasesti pe toate  ingropate in noaptea aia de betie trista....

                     
                             Viata este scurta si nesigura,lunga si sigura este
                                            numai truda si redus si neansemnat este rezultatul ei.