Parfum dulce în urma ei
Alunecând printre tei.
Singura pe cararea întunecată
Eu,singurul ce o aşteaptă.
Simţind gustul amar al morţii,
Pe spinii însângeraţi ai vieţii,
Pe petalele ploate ale dimineţii,
Mergând încet pe visul nopţii.
Trăind numai în vise,
Sentimente neatinse,
Două priviri nestinse,
De un vânt rece împinse.
Pâna şi vântul,încet îmi şopteşte,
Că nu o voi întâlni,şi apoi se opreşte;
Fără ea sufletul,corpul mi se ofileşte,
Şi în lumea mea,nimic nu mai înfloreşte.
Viaţa mea,măsurată în secunde,
Dureri neîncetat de profunde,
Toate fiind prea mari,prea multe,
Nu mai văd vârful acestui munte.
Foarte frumos,felicitari.
RăspundețiȘtergere