Timpul scurs il masor in pagini inegrite,in trecut recuperat intr-un colaj de  imagini si sentimente distorsionate.

Atunci cand viata ma lasa fara evenimente,zac in amortirea creatiei si inbalsamez amintiri dintr-un timp mereu ineficient pentru o viata de om.

Cant la pianul cu litere, imagini ale realitatii,marturisiri incalcite de  haosul zilnic,urlete de protest a tot ce ne inconjoara,introspectia sinelui universal si rezultatul… o psihoza productiva.

Aste e…,imi sorb cafeaua si continui luminat de becul slab ce privegheaza incaperea,noaptea e lunga mai lunga probabil decat firul intregii mele vieti consumate  in absenta si delir.

Menit pentru aceasta corvoada inutila si vicioasa scriu si regret fiecare cuvant si litera,pentru fiecare concluzie  depasita de timp platesc indiferentei parti din mine insumi.

Intr-un fel scriu ca sa mor. 

Precum zatul de pe fundul canii de cafea,zac acum toate explicatiile pe care le dau zilnic absolutului, un maldar de foi prin care-mi demonstrez rostul.

Nu cer decat restituirea sperantelor,asta e tot ce a ramas in urma timpului consumat.