Nacht und nebel

Fiecarei generatii ia fost acordat prilejul de a sustine o cauza,prilejul unui martirism sincer cu riscul suprem de a pierde tot fara nadejdea vreunui castig in afara propriei integritati.

Adevarul s-a revelat in ambiante diferite dar intotdeauna prin sincera suferinta menita nu sa pedepseasca sau sa demonstreze ceva ci sa mantuie,sa desfinteze absurdul prin absurd.

Legionarul,detinutul politic,dizidentul necunoscut,calugarul pustnic sau chiar taranul simplu cu nestramutata lui dreapta socotinta,toti au avut menirea de a fi “acolo ,atunci”.

Acum cand societatea mai supusa ca oricand isi accepta pioasa soarta de “sacrificiu”, cand ignoranta a devenit un remediu etic,pare de neimaginat orice sacrificiu propriuzis iar marturia oricarei solutii este o iluzie vesnic inadaptabila prezentului.

Sfarsitul se consuma tacut in acordurile societatii si n-ar strica aici un pic de morala old school caci lumea uita si tinde sa se reinventeze.

Cand acorduri gen ACTA incep sa trezeasca temeri cu privire la libera exprimare,la control toata lumea se teme sa nu piarda ceva ce demult a fost pierdut defapt.

Nimeni nu s-a gandit sa judece insa sursele adevarate ale dementei consumatoriste ale dorintelor dominante si comune care acapareaza mintiile slabe si majoritare, in loc sa priveasca in fata sa ,societatea abereaza generalizand.

Au apus vremurile cand se murea pentru o parere,cand riscai totul daca te impotriveai,si totusi nimeni nu mai vrea sa riste .

Acum departe de imaginea carcerei bantuie mai degraba frica unei morti in societate,dar virtutea cea mai de baza este tot rezistenta.

Generatiile au trecut,au spus ce au avut de spus,si-au riscat vremelnica viata,acum e randul nostru…

“Ah de-as putea sa dorm si s-a va visez altfel…”