Suntem cu totii prinsi intr-un joc de tetris din care singura scapare este moartea sau sa castigam jocul.
Pe masura ce nivelul avanseaza intampinam tot mai multe greutati in a ne pune in ordine viata,timpul trece din ce in ce mai repede iar noi nu reusim sa construim nimic pentru viitor si chiar daca reusim sa o facem totul se naruie intr-o clipa si o luam iarasi de la zero.
Ne zbatem sa reconstruim ceea ce cu mainile noastre am distrus dar nu reusim si in final pierdem,iar cand totul parea pierdut realizam ca nimic din ceea ce am facut in viata nu pierise in van,aflam ca scorul a fost totusi tinut si luat in seama...
Da...viata este ca un joc si din pacate nu exista castigator in ea,poate doar iluzi,si cand vezi ca tot pierzi si cu fiecare tura de genul iti mai moare un sentiment placut si vin altele rele care nu dispar,raman acolo...bine socotite si cand se aduna multe primesti ca bonus inca o data atata.Ce este mai grav este ca nu poti iesi din joc doar prin moarte sau sinucidere,si cand vezi ca acest "joc" este din ce in ce mai greu si se aduna prea multe s tot mai vin in fiecare secunda si a ajuns sa te doara corpul si sufletul si in ora aia care o dormi in 24 pofta viata se risipeste printre acei pioni si acele zaruri ghinioniste ca acel fum de tigara care dispare parca la incetinitor in aer,incet si dureros.
RăspundețiȘtergereSunt prea multe de spus atunci cand pierzi si nu castigi nimic,si cand plecam noi o sa vina altii.
Aici nu este vorba de echilibru deoarece greutatea suferintei este de inegalat.Si pentru orice gandire ce neaga aceste spuse,nu noi ne-am saturat de viata si viata de noi...